_large.jpg)
Intro
Finalul anului 2023 m-a prins lângă Vârful Postăvaru, la Yager Chalet, unde am cântat alături de Ză Band de revelion. Faptul că în acest an am muncit până în ultima zi mă face să mă simt norocos și recunoscător din adâncul Sufletului și al inimii. Postez așa târziu această trecere prin 2023 pentru că abia acum am reușit să am 7 zile libere legate în care să mă gândesc la cum a fost anul trecut pentru mine. Bine, această cugetare a durat puțin, pentru că am stat să plănuiesc și 2024 și am fost și într-o mini vacanță. Am început cugetarea prin a constata că 2023 a fost un an, adică 12 luni, cu toate zilele incluse, unele ploioase, altele cu soare, unele cu frig, altele cu caniculă. Dacă zic că a fost un an bun, e vag, dacă zic că a fost rău, este incomplet, dacă zic că mi-a plăcut, este doar un punct de vedere, și, dacă zic că a fost plin, spun adevărul. A fost un an plin de: ieșiri din zona de confort artistic, sufletesc și emoțional. A fost un an plin de muzică, teatru, pictură și cultură. A fost un an plin de familie, prieteni și de viață. Pentru mine asta contează cel mai mult. Să fie viață trăită, nu doar supraviețuită.
Ink Music School
Încep cu școala de muzică INK Music School. Colaborarea cu ei m-a dus la primele spectacole cu elevii în 10 ani. Copiii cărora le predau tainele chitării au cântat la Coresi Mall în Brașov de ziua copilului (1 iunie), la INK Fest 2.0 la Bastionul Artiștilor din Brașov, la Izvor Fest în cartierul Izvor din Tărlungeni/Brașov și la spectacolul de final de an de la INK Studio. Sunt bucuros că această colaborare a adus această oportunitate pentru copii și că pot să aduc elevilor aceste experiențe atât de importante pentru ei, ca tineri muzicieni. INK Music School, ne vedem și în 2024!
Ză Band
Cu ZĂ Band am continuat să colorăm nunțile și corporate-urile din Brașov, București, Cluj, Sfântu Gheorghe și Covasna cu un show electrizant și plin de voie bună. Am concertat la Teutonic Fest în Hărman, la Zilele Culturale Maghiare din Brașov și am deschis concertul Deliei de la un eveniment de caritate susținut la Sala Dacia a centrului de evenimente Lux Divina din Brașov. A fost un an plin de repetiții, cântări, cărat scule, dar peste toate astea, un an plin de dans, zâmbete, și, cum am mai spus, cu voie bună. Am intrat în 2024 cu multă energie pe vârful muntelui, la Yager Chalet, unde am încins atmosfera. A fost o experiență de ținut minte și de repetat.
P.S. Am cărat sculele și trupa cu ratrack-ul, ne-am dat cu telegondola și am reușit să punem de un revelion de vis. Mission acomplished.
Kónya and Watzzy
În 2023 am pornit la drum și cu proiectul Kónya and Watzzy. Adevărul este că, acest proiect funcționa de ceva timp, dar în 2023 am compus și lansat primele noastre piese. După ce am cântat împreună la Experiment 2022, unde practic am imporvizat cu chitara peste instrumentaluri drum and bass mixate de Kónya, am decis ca în 2023 să ne apucăm de produs propria muzică. După multă muncă în studio și ajutor din partea lui EKTO1 (mix/master/production), MC Conrad și întregului Experiment Crew, am lansat în noiembrie și decembrie primele două single-uri, Starbound și Orbital Operations. În această formulă am cântat la festivalul Conceptual în pădure aproape de Babarunca și la Experiment Unleashed, de Crăciun la Brașov. Pentru 2024 pregătim și mai multă muzică originală. Stay tuned (pe Spotify, Youtube și Instagram).
Watzzy and The Watzaky Doodle Pigeons
Pentru trupa Watzzy a fost un an plin. Am combinat Watzzy's Guitar solo Madness cu #singurcuc pentru Urban Blues Festival din București și pentru Vernisaj la Fain ce a avut loc în Valea Sălardului. La Vernisaj la Fain am avut bucuria de a o avea alături de mine pe scenă pe Dena. Ea a pictat live în timp ce eu concertam. Așa am creat o experiență inedită și pentru public, dar și pentru noi. Înainte de toate, mi-am sărbătorit ziua de naștere cu o sesiune #singurcuc la Tâmplărie, unde am tot avut pe parcursul anului concerte ba cu Watzzy's Guitar solo Madness, ori cu #singurcuc, ori cele două combinate. Pe lângă asta, am avut și patru concerte în noua formulă a trupei, care a primit și un nume, Watzzy and The Watzaky Doodle Pigeons. Începutul anului a prins trupa în formula veche la Tâmplărie, unde am organizat un jam session privat în care am lucrat la idei pentru piese noi. Am primit și o vizită de la Bódi István, cu care am jamuit și vorbit preț de câteva ore. După două zile de jam, am ieșit din beciul Tâmplăriei cu 4 piese noi. Au urmat câteva repetiții în care am stabilit structura acestor piese și am început și înregistrările. Ultimul concert în formula veche a trupei (Cipa, Soka, Nedea, Watzzy) a fost într-o miercuri, pe 1 februarie 2023, la Aftăr Hours în Brașov. În martie au venit în trupă Costi (tobe) și Ovi (bas). Cu ei doi și Mihai Nedea la clape am concertat la Tâmplărie de două ori, la Streetfood Festival și la Brașov Jazz and Blues Festival. Unul dintre evenimentele interesante la care am mai participat cu trupa a fost când am cântat pe terasa Snizzel împreună cu Memory Motel. A fost un concert ad-hoc, sub cerul liber, pe pajiște lângă un mic fast food care servea bere și sandvișuri cu șnițel. Seara s-a terminat cu un jam session la care au participat și muzicieni din public și care s-a întins bine de tot în noapte. Eu cred că din când în când muzicienii au nevoie de astfel de manifestări în care doar să cânte unii cu alții și să își regăsească bucuria de a se manifesta. Eu asta am pățit la acest concert.
Empty Bus Ride
La începutul anului am lansat și o piesă în colaborare cu Sero, un super beatmaker din Brașov. Piesa este un instrumental lo-fi hip-hop, care a ales numele de Empty Bus Ride și este piesa perfectă pentru serile ploiase care ne prind în autobuz în drum spre casă. Artwork-ul este un moment capturat cu lentila aparatului de fotografiat de Cristina Sarageaua (aka Kid).
Blűesferatű
A doua jumătate a anului m-a prins în două proiecte mari care efectiv m-au scos din zona de confort și care m-au băgat în situații și stări în care nu am fost demult.
Primul proiect, Bluesferatu, este un concept visat de Alin Ludu Dumbravă și este o combinație între muzică live și film. Proiectul a început cu ideea de a compune un soundtrack de blues pentru filmul mut Nosferatu (1922). Împreună cu Ionuț Constantin 'Yokko' (Fernet Blues Company) am început să ne întâlnim și să vizionăm filmul cu chitările în mână. După câteva întâlniri, am pus cap la cap un schelet format din idei pe care le-am aranjat pe film. După asta am adunat trupa: Yokko – dirijor, Watzzy – chitară, Costi Popescu – tobe, Ovi – bas, Botond Ilyés – chitară și Mihai Nedea – clape. În această formulă am construit show-ul live pentru Bluesferatu. Au fost repetiții lungi, grele, pline de căutări, de transpirație, contraziceri, nervi, care în final s-au transformat într-un un show dinamic și plin de energie. Bluesferatu a fost prezentat de două ori. Prima oară la Centrul Cultural Apollonia, aici sub forma unei avanpremiere, apoi în cadrul Transilvania Blues Festival la Club Rockstadt în Brașov. Au fost două concerte foarte faine. La Rockstadt publicul a fost superb și, unde a simțit, a intervenit cu țipete și aplauze. Clubul a fost plin și concertul a ieșit bine de tot. Cea mai mare provocare a fost să schimbăm temele împreună cu scenele din film. Pe scenă era proiectat filmul, iar noi cântam live pe marginile din stânga și dreapta ale scenei. Am reușit să capturăm energia și atmosfera filmului și să o accentuăm cu muzica și cu interpretarea de pe scenă. A fost o experiență plină de energie și emoții.
Cum Vă Plake
După Bluesferatu a urmat o pauză de vreo trei săptămâni, după care am început pregătirile pentru o nouă aventură. Ca Bilbo Baggins din Hobbit, am țipat tare 'I'm going on an adventure' la Suceava când m-a întrebat mama unde merg. Ideea regizorului și prietenului meu drag, Botond Nagy, de a mă include pe mine și chitara mea în spectacolul de la Suceava m-a flatat. La început eram reticent de ce aș putea eu să aduc, dar el m-a calmat spunând că o să fie exact ce trebuie. Am pornit la Suceava și acolo am întâlnit mulți oameni faini și de treabă cu care m-am împrietenit repede.Vreo trei săptămâni am făcut naveta. Patru zile la Suceava la repetiții, trei zile la Brașov la ore de chitară și repetiții cu trupa. Apoi am mai venit acasă în decembrie două zile, pentru concertul cu Watzzy and the Watzaky Doodle Pigeons din Tâmplărie și un party privat la care am cântat cu Ză Band. Toate aceste plimbări cu autocarul mi-au dat oportunitatea de a asculta multă muzică. Fiecare drum de șapte ore și jumătate l-am presărat cu multă muzică și visare cu ochii deschiși, sau închiși, depinde în ce stare eram. La 'Teatrul Municipal Matei Vișniec' din Suceava am fost primit cu brațele deschise și cu mult drag de toată lumea. În timp ce proiectul creștea și căpăta contur, am observat cum tot spectacolul devine o oglindă a societății și cum niște oameni pot deveni dintr-o dată îngeri, demoni, bolnavi, generali, Juliete și Hamleți (intenționat am scris așa, înțelegi tu, cititorule drag), iar după cortină, din nou apar oamenii care pur și simplu trăiesc viața lor de zi cu zi. Totuși, acest efort de transformare continuu prin care trece actorul nu l-am putut ignora. Mi se pare ceva atât de tainic, încât îmi este greu să și pun cap la cap motivația unui om de a face asta, de a se transforma în ce vrea el/ea, în ce vrea regizorul, în ce vrea piesa. Eu am fost mereu obișnuit să fiu eu pe scenă. Eu pe care l-am inventat din experiențele lumești și sufletești de-a lungul timpului. Și iată-mă pe scenă cu oameni care devin generali și Juliete, babe și Hamleți, capre și chitariști. A fi sau a nu fi chitarist? Aceasta e întrebarea. Piesa 'Cum Vă Plake' după William Shakespeare și improvizațiile actorilor a fost un efort continuu, un du-te vino al energiilor și inspirațiilor al căror scop final a fost o oglindire a ce se petrece în societatea actuală. Am avut bucuria de a compune muzică cu Claudiu Urse. Am avut bucuria de a cânta o melodie compusă pe scenă la repetiție de pe un moment pe altul și al cărui refren a fost finalizat la repetiția generală, când dintr-o inspirație de moment am adăugat cuvântul lipsă. Am avut bucuria de a merge la cumpărături de costume, de a filma în pădure, de a avea părul vopsit albastru și toate cele. A fost ceva atât de dinamic, că îmi este greu să și simt de fapt cum a fost. Au fost momente tensionate de neînțelegere, momente de iubire și tot ce este între. Despre Bluesferatu și Cum Vă Plake o să scriu mai pe larg în viitoarele mele postări de pe blog.
Aici și acum închei acest jurnal al anului 2023. A fost un an în care am învățat multe, în care am schimbat multe și în care am creat. Mulțumesc tuturor pentru 2023. Să aveți un an sănătos și cu împliniri!
Momente capturate de:
Cristina Sarageaua
Dena Denis
Amedeia Vitega
