Ce Am Învățat Din Nunți. Partea 1
Ce am învățat din nunți Partea 1 Din 2017 fac parte din trupa de cover-uri Ză Band, iar în acest articol vă povestesc despre ce am învățat eu în 5 ani de cântat la nunți. Ca să fie cât mai clar, voi face o mică introducere asupra modului nostru de operare. Trupa este alcătuită din șapte membri: Bobo la voce, Brigi la voce, Radu la bas, Dan și Doru la clape, Vlad la tobe și eu la chitară. La această formulă se adaugă Flo, inginerul de sunet și un inginer de lumini când este cazul. Ca stil, ne place să preluăm piese cunoscute și să le alterăm cu ideile noastre, să le colăm între ele și să ne punem amprenta pe sonoritatea lor, evident, păstrând energia piesei originale. În general cântăm 3 sau 4 reprize de aproape o oră, restul timpului fiind acoperit de dj (dj Vlad Copilu vine cu noi în general). Show-ul este unul variat cu multe stiluri de muzică, de la pop la rock, blues, și piese cunoscute de astazi, dar și din vremuri apuse. Practic încercăm să acoperim o gamă largă de stiluri pentru a împlini cât mai bine dorințele mirilor. Bun, acum că am terminat cu reclama voi intra efectiv în lecțiile pe care le-am învățat. Omul e om indiferent de ce muzică ascultă, cântă sau 'face' Când m-am alăturat trupei, aveam deja o experiență de vreo 10 ani de cântat pe scenă. Nu era prima trupă în care urma să cânt și nici nu era prima trupă în care gusturile muzicale ale membrilor erau diferite. Aici m-am confruntat cu mai multe prejudecăți pe care mi le-am creat de-a lungul timpului despre oamenii care ascultă anumite stiluri de muzică. Practic în capul meu îmi făceam o imagine despre colegul de trupă bazându-mă pe ce muzica asculta și ce îi plăcea să cânte. Ușor-ușor, petrecând timp cu membrii trupei, aflându-le povestea de viață și văzându-le perspectiva asupra vieții și asupra trupei am înțeles că nu este o idee bună să judec oamenii. Mai degrabă am încercat să le înțeleg viziunea, chiar dacă aceasta era, de multe ori, total diferită față de a mea. Uneori s-a întâmplat să reacționez atunci când perspectivele nu s-au pupat. Au fost mai multe cazuri când, pe fondul oboselii adunate sau pe baza altor frustrări, am ridicat tonul sau am insistat vehement pe niște idei personale care blocau procesul creativ. (Da există proces creativ și la trupele de cover-uri. Ajungem și acolo). Important este că, după orice asemenea tensiuni, putem să ne înțelegem și să deblocăm procesul care aduce fructul muncii noastre. Mi-am dat seama că fiecare om aduce în trupa ce are mai bun în el și asta înseamnă enorm de mult. O trupa nu va funcționa la potențialul ei maxim dacă membrii ei nu pun pe masă tot ce au mai bun, la nivel artistic și personal. Când fiecare membru contribuie și face ce știe mai bine atunci se ușurează toate procesele. Însa nu este suficient doar să cântăm. Trebuie marketing, trebuie imagine, trebuie booking, trebuie sunet de calitate, trebuie ca cineva să se ocupe și de partea financiară, de investiții. Toate aceste task-uri se împart între membrii trupei. Probabil cea mai importantă lecție a fost să văd și să înțeleg rolul fiecărui om din trupă (inclusiv al meu) fără să mă concentrez pe aspectele care nu îmi plac sau cu care nu sunt obișnuit. Ușor-ușor am înțeles că mult mai important decât ce muzică ascultă și cântă un om, este cum putem lucra împreună în a construi ceva frumos și bun pentru noi și pentru cei care ne cheamă să cântăm. Acest lucru este posibil doar prin sinceritate comunicare, răbdare și prietenie. Banii De regulă, cel mai des întâlnit motiv pentru care trupele se despart, sunt banii. Sunt multe situații care pot apărea. De multe ori e cineva în trupă care trage o țeapă sau membrii nu sunt mulțumiți de banii pe care îi primesc sau investițiile sunt prea mari și nu merită. Sunt multe motive, dar în principiu am observat că principala nemulțumire este cea financiară. Indiferent de stilul proiectului (cover sau piese proprii) banii au un rol foarte important. Când am fost contactat de Ză Band pentru a intra în trupă m-am gândit că voi fi session player. Adică, voi merge la repetiții, voi cânta și voi primi bani pentru asta. Când am mers la prima repetiție, Vlad, toboșarul, mi-a explicat că această trupă funcționează în primul rând pe bază de prietenie și sinceritate. Eu am înțeles asta, dar eram cumva dornic să lucrez nu să mă împrietenesc. Pentru mine era un pas important, doar că nu vedeam acest lucru. Eu vedeam atât, am nevoie de bani și aici pot să fac ce știu cel mai bine pentru bani. Doar că a sosit ziua în care a trebuit să renovăm sala de repetiție, apoi ziua în care am investit în echipamente noi de scenă. Acest lucru necesita o investiție destul de mare. La început nu eram de acord, deoarece eu am intrat în trupă să fac bani nu să investesc. Eu doream să investesc banii în alte proiecte. Ideea să cânt până în veci pururea într-o trupă de cover-uri nu îmi plăcea așa că mă opuneam unui lucru care, de fapt, urma să mă ajute. După câteva zile de gândit și de pus cap la cap gandurile, am înțeles că acei bani investiți nu sunt altceva decât motorul evoluției noastre, atât individuale, cât și colective. Am învățat că investind bani voi primi bani. Banii sunt un factor motivant foarte puternic, la fel ca ideile artistice îndrăznețe și dorința de evoluție a fiecărui muzician/artist. Totuși trebuie luat în calcul și faptul că nu doar banii există în acest fenomen și că dacă ne uităm doar la partea financiară avem șanse mari să ne punem bețe în roate în ceea ce privește evoluția artistică. Cam așa am învățat că înainte să primesc, mai întâi trebuie să vin cu ceva util, să pun ceva pe masă, să investesc (timp, energie, bani). Iar ca acest lucru să meargă susținut, trebuie să fac totul cu pasiune și dăruire. Va urma.
